Extras din volumul "Privind soarele in fata" scris de Irvin Yalom, M.D.
In esenta, eseurile subliniază , ca singurul lucru care contează e ceea ce un individ este; nici bogăția, nici bunurile materiale, statutul social sau reputația nu aduc fericirea.
1. Ce avem.
Bunurile materiale sunt niște naluci. Schopenhauer demonstrează elegant ca acumularea de bogatii si bunuri materiale este nesfârșită si nesatisfăcătoare.Cu cât avem mai mult , cu atât mai mult ne cresc pretentiile.Bogatiile sunt ca apa marii: cu cât bem mai mult cu atât suntem mai însetati. La sfârșit, nu noi avem bunuri, ci ele ne au pe noi.
2. Ce reprezentam in ochii celorlalti.
Reputația este la fel de efemera ca bunurile materiale. Schopenhauer scrie : " jumătate dintre grijile si anxietatile noastre se nasc din preocuparea pentru părerile celorlalti ... trebuie sa ne extragem acest spin din trup." Opinia celorlalti este o fantasmă care se poate modifica in orice moment. Părerile atârna de un fir de atât si ne transforma in sclavi ai gândurile celorlalti sau mai rău, a ceea ce par ei sa gândească pentru ca nu știm niciodată ce gândesc ei cu adevarat.
3. Ce suntem.
Numai ceea ce suntem contează cu adevărat. O conștienta sănătoasă, subliniază Schopenhauer, înseamnă mai mult decât o buna reputatie. Scopul nostru cel mai important ar trebui sa fie o sănătate buna si bogatia intelectuala, ceea ce ne poate oferi o rezerva inepuizabilă de idei, independența si o viața morala. Echilibrul interior rezulta din constientizarea faptului ca nu lucrurile in sine ne deranjează , ci interpretarea pe care le-o dam .
Aceasta ultima idee-ca nu experientele in sine, ci felul in care le interpretam determina calitatea vieții noastre - este o doctrina terapeutica importantă care datează din Antichitate.
O teza centrală in școala stoicilor, a fost transmisă prin Zeno, Seneca, Marc Aureliu, Spinoza, Scopenhauer si Nietzsche, devenind un concept fundamental atât in psihanaliza , cât si in terapia cognitiv-comportamentala.
